Paul de Alep a fost un arhidiacon sirian, care a făcut mai multe călătorii în Țările Române la jumătatea secolului al XVII-lea și a scris o cronică în limba arabă, „Călătoriile lui Macarie, patriarhul Antiohiei”.

Această sursă este una de prima mână pentru istoria noastră medie. S-a născut la Alep (oraș sirian apropiat de granița cu Turcia), în 1627 și a primit numele de botez, Bulus ibn Makarijus al-Halabi. Era fiul preotului ortodox Macarie Zaim, care a ajuns mitropolit de Alep (1635) și patriarh al Antiohiei (1647). În 1648, Paul a fost hirotonit arhidiacon și a devenit secretarul patriarhului, însoțindu-l în această calitate în călătoriile sale în Istanbul, Valahia, Moldova, Ucraina și cnezatul Moscovei, în căutare de ajutoare pentru locurile sfinte. Paul de Alep a murit în Georgia în anul 1670.

„În cinstea acestei icoane arde neîncetat o candelă de argint aurit”

„Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o operă de artă; în jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mâinile și brațele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna Ecaterina, soția lui Vasile Lupu, a cheltuit mult în cinstea icoanei, căci fiul ei, voievodul Ștefan, căzând bolnav de boală grea, a fost adus înaintea acestei icoane și pe dată s-a vindecat. În cinstea acestei icoane arde neîncetat o candelă de argint aurit”.